În România, în 2026, un proiect de design interior se plătește uzual între 150 și 310 lei/mp, cu o medie în jur de 230 lei/mp. Consultanța fără proiect se tarifează 500–750 lei/oră, iar pe proiecte mari se practică onorarii de 7–15% din valoarea investiției. Un apartament de 75 mp ajunge uzual la 10.000–15.000 lei, o casă de 100 mp la 12.500–20.000 lei.
Acestea sunt cifrele din piață. Ele arată ce acceptă clienții, nu ce onorariu acoperă costurile unui anumit studio — iar un tarif construit prin copierea mediei duce frecvent la lucru în pierdere. Mai jos: de ce se întâmplă și cum se face calculul corect.
Cifrele se contrazic, iar contradicția este informație
Raportate la suprafață, sumele de mai sus nu se potrivesc între ele. Un apartament de 75 mp la 10.000–15.000 lei înseamnă 133–200 lei/mp. O casă de 100 mp la 12.500–20.000 lei înseamnă 125–200 lei/mp. Tariful pe metru pătrat publicat separat este însă 150–310 lei/mp, cu media la 230.
Diferența nu este o eroare de calcul, ci degresivitatea: tariful pe metru pătrat scade pe măsură ce crește suprafața, pentru că efortul nu crește proporțional. Al doilea dormitor identic nu costă cât primul. Un apartament de 45 mp poate fi tarifat corect la 280 lei/mp, în timp ce o casă de 200 mp la același tarif ar însemna 56.000 lei, o sumă pe care piața o refuză.
Prima concluzie practică: un tarif unic pe metru pătrat, aplicat oricărui proiect, greșește la ambele capete — pierde bani pe suprafețele mici și pierde contracte pe cele mari.
Cele trei modele de onorariu și situațiile în care se folosesc
- Pe metru pătrat. Ușor de explicat și ușor de comparat de către client, ceea ce constituie deopotrivă avantajul și dezavantajul. Potrivit pe rezidențial, unde suprafața prezice efortul. Se aplică pe o grilă degresivă, nu cu un singur număr.
- Procent din valoarea investiției (7–15%). Justificat atunci când studioul conduce achizițiile și răspunde de buget. Are un inconvenient de semnalat: onorariul crește odată cu cheltuiala beneficiarului, ceea ce un client atent percepe ca pe un conflict de interese. Se atenuează prin plafonarea procentului la un buget declarat.
- Sumă fixă pe pachet. Cea mai avantajoasă pentru prestator, cu condiția ca obiectul să fie strâns definit și contractul să prevadă un prag de revizii. În lipsa pragului, suma fixă devine cea mai rapidă cale către lucru nefacturat: beneficiarul nu mai are niciun motiv să limiteze solicitările.
Calculul care contează: de la ore, nu de la piață
Media pieței arată ce acceptă clienții. Nu arată dacă un proiect este profitabil. Pentru asta există un singur calcul, iar el pornește invers.
- Venitul net urmărit într-un an, plus taxele aferente, plus cheltuielile studioului: chirie, programe, abonamente, contabilitate, transport.
- Numărul de ore facturabile dintr-un an. Nu 2.000. Se scad concediul, sărbătorile, ofertele nevândute, administrația, promovarea și întâlnirile fără finalitate. Realist, între 1.000 și 1.300.
- Împărțirea celor două dă costul unei ore — pragul sub care onorariul nu poate coborî, indiferent de nivelul pieței.
- Estimarea orelor proiectului, înmulțită cu acest prag, se compară cu suma rezultată din tariful pe metru pătrat. Dacă a doua este mai mică, proiectul nu poate fi acceptat la acel preț.
Apartament de 80 mp, tarif 200 lei/mp → 16.000 lei.
Proiectul necesită, realist, 120 de ore: măsurători, concept, două runde de revizii, randări, proiect tehnic, selecția produselor, comenzi, șantier. 16.000 ÷ 120 = 133 lei/oră.
Aceeași piață plătește 500–750 lei/oră pentru consultanță fără proiect. Rezultă patru luni de lucru la un sfert din tariful pe care aceiași clienți îl acceptă pentru o singură ședință.
Concluzia nu este că 200 lei/mp reprezintă un tarif greșit, ci că fie orele sunt prea multe, fie prețul este prea mic — iar diferența nu poate fi stabilită fără măsurarea orelor. În lipsa acestei măsurători, estimarea rămâne o presupunere.
Costurile omise frecvent din preț
- Deplasările. Patru vizite pe șantier într-o localitate aflată la 60 km înseamnă o zi de lucru pe lună.
- Coordonarea cu executanții. Convorbirile cu tâmplarul nu sunt proiectare, dar consumă ore.
- Reviziile peste prag. Dacă nu sunt prevăzute în contract cu un tarif, nu sunt incluse în preț. Vezi clauza de revizii.
- Timpul dintre faze. Un proiect oprit două luni în așteptarea unei decizii ocupă un loc în calendar care nu poate fi vândut altcuiva.
- TVA-ul, pentru plătitori. Cota standard este 21% de la 1 august 2025. Un preț comunicat fără mențiunea „cu” sau „fără TVA” produce o negociere suplimentară la semnare.
Prezentarea prețului
O sumă comunicată singură invită la contraofertă; trei variante invită la alegere. Recomandarea uzuală este un pachet minim, unul standard și unul extins, cu diferențele exprimate în livrabile, nu în ore. Majoritatea clienților aleg varianta din mijloc, iar alegerea înlocuiește negocierea.
A doua regulă: prețul se prezintă întotdeauna alături de ceea ce primește beneficiarul, niciodată singur într-un mesaj. O cifră fără context se compară cu alte cifre.
Orele consumate pe fiecare fază se pot ponta în Interia, iar la finalul proiectului se vede care fază a depășit estimarea. Proiectul următor se estimează atunci din date, nu din memorie.
Surse
Intervalele de preț sunt cele publicate în 2026 de platformele românești de cereri de ofertă pentru amenajări (Necesit, Daibau). Cota de TVA: Legea 141/2025, în vigoare de la 1 august 2025. Cifrele se verifică înainte de a fi folosite într-o ofertă: piața se modifică, iar articolul poartă o dată.